Machetul

Simt o oboseala sobra ce-mi guguleste trupul...Privesc pe masa obiectele dispersate haotic:o cutie alba,o bricheta ce-mi arde privirea usor,o calimara cu cerneala neagra,un caiet de notite,o tigara si mai multe nimicuri...Vreau sa-mi strang zilele negre sa le pun in  aceasta cutie alba,s-o incui si sa-i dau foc!Ah ,da! sa nu ma incumet cumva sa uit sa-i suprim  acolo-nautru si pe cei ce-mi zambesc din umbra,cu sangele-mi ce le contureaza ranjitul jalnic de frica,sa-i privesc in ochi si sa le ranjesc ca replica,sa le torn cerneala deasupra,sa le dau foc si sa-mi desfatez ochii.As vrea sa va ard,pe toti voi ce-mi umbriti privirea atunci caut o raza de speranta.Va stropesc cu cerneala incandescenta si va aprind,va intorc spatele,plec si las sa va stranga vantul ramasitele de cenusa.

Imi voi crea alt machet mai reusit si voi cauta doar basmele-n el...Cu soarele pe umeri si aerul diminetii ce-mi vor umple narile puternic si ispititor imi va aduce primavara-n celulele cenusii si o va asterne bine,cu inima plina de desfatari nocturne,cu mintea linistita  si trupul multumit imi voi ruguma fericirea si o voi savura  ca dupa masa aroma trufelor pe care le voi digera!