Marginea ultimii clipe

Peisaju obscur al marii deconspira un inteles gol al clipei in care ma-m trezit pe prova navei in repausul asta cunoscuta de o vesnicie inghesuita in 18 ani....Un sirlau de mare imi loveste pielea fetei uscata,paremise de o seara fierbinte,hoinarita pe vasul dulce al sperantei,imi brazdeaza crapaturi adanci si dureroase ,facand-uma sa simt existenta torturabila.Imi plec ochii in jos...abia de imi deslusesc mainele ce se scutura cuprinse de dardaieli inexplicabile.Mai jos se disting captele apei ce se izbesc puternic amenintator de carena navei,imi scuipa stropi putinciosi ce imi ajung pe picioarele vinete de aerul rece de dimineata.Stai!Mi sa strecurat printre ochi revolverul din mana si acum ma cuprinde un fior rece prin spate si ma intreb,cum ma-m pomenit cu el?ce am pornit sa fac?sau ce am facut deja?Ma sperii si ma intreb daca aceasta nu e o framantare de amintire dupa moartea mea "tainica" si "anonima".Memoria cu o mangaiere prieteneasca pe umar  sopteste o greseala repetata de atatea ori sugerandu-mi o ultima data inadmisibila...Printr-un lapsus ma teleportez deja la faza in care imi simt celulele vrednice de transhumanta,un sentiment de regret ma ademeneste si ma impinge in apa rosie gazduita de niste rechini dornici de a-mi sfasia carnea pacatoasa,iar revolverul ma ispiteste cu un indemn diabolic si tot mai puternic imi stirpeste caninii agresiv...acuma intre aceste fractiuni de secunde sterse imi cer milogindu-ma inca o sansa la un nou rasarit curat,nadajduitor.Acuma ca am inteles incapabilitateade a ma multumi cu ce am la moment,nu mai stiu daca se va mai opri tragaciu revolverului,probabil ca reierii mei vor hrani rechinii hlemiti de foamea chinuitoare.Una am invatat-sa cersesc iertare si inca o sansa,sunt patetic...IARTA-MA!!!