Ora tarzie ma ingenuncheaza si ma asterne prudent pre cearsafuri,pre panze albe...imi pune plumb pe pleoape si asteapta istet furisata-n colturi sa-i cedez.Ma las atent pe perna si-mi lustruiesc memoria sarguincios precum mi-as izbavi biblioteca mea imaginara,veche de care mi se face dor de fiecare data cand imi parasesc peretii inchipuirii.M-apropii printre randuri de careva volume frumoase si parca neatinse de ghearele timpului,la fel cum le-am si lasat.Totusi ma ispiteste si incep sa le rasfoiesc,sa-mi privesc chipul inocent ce-si cauta fericirea-n orice muscatura de felie a unui orizont inselator si neatins de vreo privire blestemata.Ademeneste straduitor si-mi blocheaza izvorul rostirii...Nu mai simt nimic,ma las usor amortit,te-astept nebunatic sa-mi vii din nou!
Comments